In 2008, Scoala Harvard de Sanatate Publica si Harris Interactive au efectuat un sondaj prin care au fost intrebati cetatenii americani daca tara lor dispune de cel mai bun sistem de ingrijire a sanatatii din lume. In general, 45% dintre respondenti credeau ca SUA beneficiau de cel mai bun sistem, dar atunci cand rezultatele au fost defalcate in functie de apartenenta la un partid politic, diferentele au fost extreme.
68% dintre Republicani considerau ca dispun de cel mai bun sistem de sanatate, in timp ce doar 32% dintre Democrati impartaseau aceeasi opinie.
Mai mult de jumatate dintre sustinatorii Partidului Democrat (52%) au fost de parere ca alte tari au sisteme de ingrijire a sanatatii mult mai bune, o credinta comuna cu doar 19% dintre Republicani (restul participantilor au declarat ca nu stiu). Participantii la sondaj, din ambele parti, au recunoscut ca SUA a fost deosebit de slaba in a se asigura ca toti cetatenii statului dispun de un sistem de ingrijire adecvat si accesibil.
Unele studii efectuatate arata ca SUA plateste de doua ori mai mult pe persoana, in timp ce altii sunt dispusi sa plateasca acest pret pentru a putea sa isi aleaga singuri furnizorul de servicii de sanatate si sa nu mai astepte.
Mituri abunda despre cum functioneaza sistemul de sanatate si in alte tari, astfel incat un studiu efectuat in jurul lumii este necesar pentru a putea stabili cat de bun este sistemul de sanatate american.
10. Franta
In anul 2000, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a clasat Franta pe primul loc intr-un sondaj cu privire la sistemele de ingrijire a santatii. Cetatenii francezi au o acoperire de sanatate universala, serviciu furnizat de guvern.
Fondurile provin din contributii obligatorii din partea cetatenilor bazate pe venitul castigat de acestia. In schimb, tara ramburseaza 70% din cheltuielile cu facturile medicale. Cetatenilor francezi le este permis sa viziteze furnizor de sanatate, iar aproximativ 42% pot obtine o programare in aceeasi zi.
Pentru a egaliza balanta serviciilor de sanatate de care dispun, majoritatea cetatenilor au asigurare suplimentara pe care o pot incheia in sectorul privat. Ei pot alege singuri oferta de asigurare de sanatate si pretul acesteia folosind un comparator de polite de preturi pentru politele de asigurare pe care il au disponibil in mod gratuit.
Una dintre cele mai mari critici aduse sistemului de sanatate francez este rata ridicata a cheltuielilor guvernamentale; programul depaseste frecvent bugetul. Guvernul francez cheltuieste aproximativ 3.300 $ pe persoana pentru asigurarea medicala. Cu toate acestea, dupa cum a relevat si studiul efectuat de OMS, francezii primesc servicii medicale de cea mai inalta calitate pentru suma de bani platita. Intr-un studiu realizat asupra a 19 natiuni industrializate, Franta a avut cea mai scazuta rata de decese ce ne duce la concluzia ca aceasta situatie ar fi putut fi prevenita prin accesul la cele mai bune servicii medicale pe care sistemul de sanatate le ofera. Franta este, de asemenea, renumita pentru tratarea bolilor foarte grave.
Daca ai o afectiune precum cancerul, toate costurile sunt acoperite de guvern, medicamente siau interventii chirurgicale chiar foarte scumpe precum si cele experimentale. Dar francezii au inteles, de asemenea, ca o buna ingrijire incepe devreme. Mamele care lucreaza primesc indemnizatii de maternitate, iar femeile insarcinate cu venituri mici primesc stimulente financiare pentru a putea participa la intalniri prenatale, fiind invatate cum sa procedeze si ce vor trebui sa faca atunci cand bebelusul se va naste.
9. Germania
Toti cetatenii sunt obligati sa incheie asigurarea de sanatate in Germania, pe care o pot cumpara din fonduri private, non-profit. Exista in jur de 200 de planuri de asigurare, niciunul dintre acestea nu poate refuza oferirea de servicii medicale de urgenta persoanelor asigurate. Pentru a finanta acest sistem, germanii aloca 8% din salariul lor intr-un fond de boala. Cei care nu isi pot permite sunt eligibili pentru planurile de asigurare de sanatate in sistem public, iar copiii primesc acoperire din fondurile contribuabililor. Cei mai bogati 10% dintre cetateni au permisiunea de a renunta la serviciile publice si de a alege o companie privata de asigurari, chiar daca sistemul public le ofera beneficii foarte generoase, cum ar fi accesul la centre spa si centre de recuperare.
Cu toate acestea, unii medici germani simt ca sunt prost platiti in acest sistem. Medicii germani primesc un buget trimestrial care este determinat de numarul de pacienti pe care ii consulta. Totusi, accesul la medicii si servicii medicale este destul de usor, pacientii asteapta foarte putin pana cand primesc rezultatul testelor sau pana cand supusi interventiilor chirurgicale.
8. Marea Britanie
Multumita sistemului de ingrijire a sanatatii actual din Marea Britanie, cei mai multi dintre americani recunosc faptul ca acesta este unul complet care asigura cele mai bune servicii medicale cetatenilor. Medicina in Marea Britanie este una moderna, guvernul se ocupa cu angajarea si plata celor mai buni medici si modernizarea tuturor spitalelor.
Cetatenii britanici platesc taxe catre Serviciul National de Sanatate si beneficiaza de gratuitatea tuturor serviciilor medicale. Institutul National pentru Sanatate si Excelenta Clinica (NICE) este o organizatie administrativa insarcinata cu evaluarea tratamentelor pentru care INS plateste. Organizatia face acest lucru intr-o formula destul de precisa prin care este luat in considerare modul in care un tratament va imbunatati viata unei persoane. In Marea Britanie, un an de viata este considerat valoros pentru toti - un copi de 12 ani care are toata viata inainte nu va fi judecat in niciun mod diferit fata de o femei de 90 de ani. Marea Britanie ramane cu mult in urma in urma ceea ce priveste rata persoanelor decedate de cancer.
7. Canada
Un sondaj, efectuat in 2008, a clasat Canada ca unul dintre statele cu cel mai bun sistem de sanatate din lume. Toti cetatenii canadeniei beneficiaza de ingrijire medicala finantata din ratele de impozit pe venit si impozitul din vanzari.
Medicii si spitalele sunt entitati private, aceasta fiin modalitatea prin care sistemul canadian se distinge de cel britanic in care medicii sunt angajati ai guvernului. Desi costurile cu ingrijirea medicala sunt in crestere in Canada, tara cheltuieste, in prezent, mai putin decat Statele Unite ale Americii.
Cele mai frecvente critici din sistemul de ingrijire canadian fac referire la timpul de asteptare. In anii 1990, Canada a cheluit miliarde de dolari pentru a imbunatati aceste statistici.
6. Elvetia
In Statele Unite, atat sustinatorii republicani cat si cei democrati pot gasi ceva de spus despre sistemul de ingrijire din Elvetia. Democratii sunt pro sistemul elvetian, intrucat Elvetia a avut o acoperire universala in ceea ce priveste serviciile de sanatate publica inca din 1994, desi 95% dintre cetateni beneficiau dinainte de servicii private. Republicanii considera ca aceasta acoperire universala nu ar trebui sa fie furnizata de guvern ci mai degraba de asigurarile private. Din pacate, niciuna din cele 2 parti nu isi doresc costurile unui astfel de sistm: Elvetia are al doilea cel mai scump sistem de ingrijire a sanatatii din lume, dupa SUA.
Spre deosebire de SUA, asigurarea de sanatate in Elvetia nu este legata de ocuparea fortei de munca. Mai degraba, toti cetatenii aleg dintr-o selectie de planuri private, iar cei care nu isi pot permite sa cumpere pot primi subventii de la guvern. Prima de asigurare este acceasi pentru toti cetatenii in cazul planurilor subventionate de guvern. O alta diferenta cruciala fata de SUA este aceea ca societatile de asigurari private din Elvetia nu au voie sa faca profit din serviciile de ingrijire medicala de baza, asistenta medicala de baza fiind un set mai cuprinzator de servicii.
5. Taiwan
Im 19935, Taiwan a adoptat un sistem unic de plata pentru asigurarile de sanatate, stabilit la nivel national. Acesta presupune ca guvernul plateste pentru acoperirea tuturor cetatenilor sai. In acest sens, tara a realizat ceva ce parea imposibil: costurile de ingrijire a sanatatii au fost reduse semnificativ.
Toti cetatenii au un smart card codat care prezinta tot istoricul lor medical. Acestia il pot prezenta oricarui doctor, iar medicul va stii toate problemele de sanatate pe care le-au avut de cand s-au nascut. Folosind aceste carduri, nu mai este necesara prezenta documentelor administrative. Este demn de remarcat faptul ca, in multe tari, oamenii nu sunt dispusi sa de atat de multe informatii guvernului lor.
Angajatii si angajatorii platesc pentru acest siste, in timp ce care nu isi pot permite costurile precum si pensionarii beneficiaza de subventii financiare. In schimb, in Taiwan, cetatenii pot merge la orice medic sau specialist pe care il aleg, beneficiind de un plan de asigurare care include toate serviciile medicale, inclusiv medicina traditionala.
Totusi, costurile sunt pastrate destul de mici si din acest motiv, sistemul din Taiwan nu dispune de suficienti bani pentru a fi finantat, iar politicienii nu par a fi prea dornici in a creste nivelul primelor de asigurare de teama represaliilor electorale.
4. China
Timp de mai multi ani, China a avut un sistem de cooperare medicala de succes. In momentul in care acesta a fost desfiintat, costurile au crescut dramatic si nimeni nu le plateste. Ca urmare, 100 de milioane de oameni au pierdut acoperirea lor de asigurare. Costul de a merge la spital a fost de multe ori suficient de mare pentru a-i aduce pe cetateni in pragul saraciei. Deosebit de puternica a fost si diferenta dintre sanatatea in zonele rurale si cele urbane. Fermierii din zonele rurale au fost tot mai expusi unor riscuri tot mai mari cum ar fi gripa aviara, dar resursele pentru a putea plati profesionistii din mediul urban lipseau. Clinicile din afara marilor orase au cazut in dezordine si chiar si un plan de asigurare medicala - echivalentul a 1$ a fost considerat prea scump de cetatenii chinezi.
Acum, China este in milocul unei reforme de sanatae majora care vizeaza rezolvarea tuturor acestor probleme. In timo ce reformele vor continua pana in 2020, exista si unele obiective imediate. Guvernul a platit 124 miliarde de dolari pentru a se asigura ca 90% din populatie sa beneficieze de asigurare de sanatate la sfarsitul anului 2011. Tara va construi, de asemena, 700.000 de clinici noi.
3. Cuba
In cadrul documentarului "Sicko" realizat in 2007, regizorul Michael Moore a luat cetateni americani in Cuba pentru a putea stabili un punct destul de dramatic cu privire la calitatea serviciilor de ingrijire pe care cetatenii le primesc acolo. In timp ce toti cetatenii - si toti turistii - au dreptul la tratament gratuit in Cuba, unii dintre critici sustine ca tipul si calitatea serviciilor medicale difera foarte mult pentru un cubanez tipic si un american, mai ales pentru unul care are o echipa de filmare dupa el (asa cum a fost cazul regizorului Michael Moore). Este, de asemenea, posibil ca statisticile incurajatoare din Cuba sa fie un pic manipulate. De exmplu, in timp ce Cuba promoveaza o rata scazuta a mortalitatii infantile, medicii din tara spun ca sunt incurajati sa efectueze un numar tot mai mare de avorturi, daca ceva este in neregula cu fatul in uter. Este, de asemenea, posibil ca medicii sa nu puna la socoteala copiii care au trait un timp foarte scurt, dar care s-au nascut vii.
Statisticile au scos insa la iveala ca sistemul de ingrijire in Cuba functioneaza la standarde inalte. Campanii de publicitate majore vorbesc despre importanta sportului in viata oamenilor, despre un regim alimentar sanatos si o igiena corecta pentru a lupta impotriva germenilor. Cuba are un numar mare de medici de familie si fiecare cetatean se poate astepta de o vizita surpriza a medicului la domiciliu, astfel incat acestia pot fi mereu la curent cu starea de sanatate a pacientului.
Pentru ca sistemul de sanatate cubanez previne boala, tara nu cheltuie prea multi bani pentru a o trata. Cuba cheltuia numai 260 de dolari per persoana pentru asistenta medicala in fiecare an, in timp ce Statele Unite cheltuie mai mult de 6.000 de dolari.
2. Brazilia
La inceputul anilor 1980, cetatenii Braziliei au cerut o schimbare. Regimurile anterioare au lasat in urma un sistem de sanatate deplorabil si o noua reforma in acest domeniu era impetuos necesara. Cand tara a adoptat o noua Constitutie in 1988, serviciul universal de asistenta medicala a fost unul dintre principiile sale de baza.
In Brazilia exista, un sistem public si unul privat in domeniul sanatatii. Optiunea publica este fianatata de guvern, acesta primind fonduri din surse fiscale multiple, inclusiv din impozitele pe venit, proprietate si tranzactii bancare.
Cu toate acestea, coruptia este larg raspandita la nivel national, iar tara nu dispune de infrastructura de baza si personalul suficient pentru a oferi asistenta medicala in toate domeniile.
Ca uramre a acestei situatii, mai multe persoane folosesc sistemul de asigurare privat. Piata privata este regleamentata separat. Desi Brazilia a incercat sa creeze un sistem de sanatate universal in 1988, ea are inca un sistem care este impartit pe clase.
1. Rusia
Intr-un articol publicat in 2009, Rusia a fost numita in randul primelor patru cele mai grave sisteme de ingrijire a sanatatii din lume. In cadrul unui studiu efectuat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) Rusia a fost clasata pe locul 130 din 191 de state analizate, sistemul fiind unul cu mult mai sarac decat al unor tari mult mai putin industrializate sau dezvoltate. Cum poate o astfel de tara bogata sa stea atat de prost in ceea ce priveste Reforma in Domeniul Sanatatii?
Cand Rusia a desfiintat sistemul sau socializat sovietic, a incercat sa creeze o combinatie intre sistemul de sanatate public si cel privat. Teoretic, 90% dintre cetatenii rusi au asigurare beneficiaza de asigurare de sanatate prin intermediul serviciului public, dar sistemul este in continuare subfinantat chiar si dupa ce a fost implementat un proiect de reforma a carui valoare a fost de 3,2 miliarde de dolari in 2006. Pentru a compensa lipsa de fonduri, a fost introdus un sistem de "donatii" pentru ingrijire, un sistem care se bazeaza insa pe santaj si extorcare de fonduri. Cetatenii instariti opteaza, de obicei, pentru asigurari in sistemul privat.
Desi OMS recomanda ca tarile sa aloce un minim de 5% din cheltuielile totale pentru serviciile de sanatate, Rusia cheltuieste doar 3,4%.
8. Marea Britanie
Multumita sistemului de ingrijire a sanatatii actual din Marea Britanie, cei mai multi dintre americani recunosc faptul ca acesta este unul complet care asigura cele mai bune servicii medicale cetatenilor. Medicina in Marea Britanie este una moderna, guvernul se ocupa cu angajarea si plata celor mai buni medici si modernizarea tuturor spitalelor.
Cetatenii britanici platesc taxe catre Serviciul National de Sanatate si beneficiaza de gratuitatea tuturor serviciilor medicale. Institutul National pentru Sanatate si Excelenta Clinica (NICE) este o organizatie administrativa insarcinata cu evaluarea tratamentelor pentru care INS plateste. Organizatia face acest lucru intr-o formula destul de precisa prin care este luat in considerare modul in care un tratament va imbunatati viata unei persoane. In Marea Britanie, un an de viata este considerat valoros pentru toti - un copi de 12 ani care are toata viata inainte nu va fi judecat in niciun mod diferit fata de o femei de 90 de ani. Marea Britanie ramane cu mult in urma in urma ceea ce priveste rata persoanelor decedate de cancer.
7. Canada
Un sondaj, efectuat in 2008, a clasat Canada ca unul dintre statele cu cel mai bun sistem de sanatate din lume. Toti cetatenii canadeniei beneficiaza de ingrijire medicala finantata din ratele de impozit pe venit si impozitul din vanzari.
Cele mai frecvente critici din sistemul de ingrijire canadian fac referire la timpul de asteptare. In anii 1990, Canada a cheluit miliarde de dolari pentru a imbunatati aceste statistici.
6. Elvetia
In Statele Unite, atat sustinatorii republicani cat si cei democrati pot gasi ceva de spus despre sistemul de ingrijire din Elvetia. Democratii sunt pro sistemul elvetian, intrucat Elvetia a avut o acoperire universala in ceea ce priveste serviciile de sanatate publica inca din 1994, desi 95% dintre cetateni beneficiau dinainte de servicii private. Republicanii considera ca aceasta acoperire universala nu ar trebui sa fie furnizata de guvern ci mai degraba de asigurarile private. Din pacate, niciuna din cele 2 parti nu isi doresc costurile unui astfel de sistm: Elvetia are al doilea cel mai scump sistem de ingrijire a sanatatii din lume, dupa SUA.
Spre deosebire de SUA, asigurarea de sanatate in Elvetia nu este legata de ocuparea fortei de munca. Mai degraba, toti cetatenii aleg dintr-o selectie de planuri private, iar cei care nu isi pot permite sa cumpere pot primi subventii de la guvern. Prima de asigurare este acceasi pentru toti cetatenii in cazul planurilor subventionate de guvern. O alta diferenta cruciala fata de SUA este aceea ca societatile de asigurari private din Elvetia nu au voie sa faca profit din serviciile de ingrijire medicala de baza, asistenta medicala de baza fiind un set mai cuprinzator de servicii.
5. Taiwan
Im 19935, Taiwan a adoptat un sistem unic de plata pentru asigurarile de sanatate, stabilit la nivel national. Acesta presupune ca guvernul plateste pentru acoperirea tuturor cetatenilor sai. In acest sens, tara a realizat ceva ce parea imposibil: costurile de ingrijire a sanatatii au fost reduse semnificativ.
Toti cetatenii au un smart card codat care prezinta tot istoricul lor medical. Acestia il pot prezenta oricarui doctor, iar medicul va stii toate problemele de sanatate pe care le-au avut de cand s-au nascut. Folosind aceste carduri, nu mai este necesara prezenta documentelor administrative. Este demn de remarcat faptul ca, in multe tari, oamenii nu sunt dispusi sa de atat de multe informatii guvernului lor.
Angajatii si angajatorii platesc pentru acest siste, in timp ce care nu isi pot permite costurile precum si pensionarii beneficiaza de subventii financiare. In schimb, in Taiwan, cetatenii pot merge la orice medic sau specialist pe care il aleg, beneficiind de un plan de asigurare care include toate serviciile medicale, inclusiv medicina traditionala.
4. China
Timp de mai multi ani, China a avut un sistem de cooperare medicala de succes. In momentul in care acesta a fost desfiintat, costurile au crescut dramatic si nimeni nu le plateste. Ca urmare, 100 de milioane de oameni au pierdut acoperirea lor de asigurare. Costul de a merge la spital a fost de multe ori suficient de mare pentru a-i aduce pe cetateni in pragul saraciei. Deosebit de puternica a fost si diferenta dintre sanatatea in zonele rurale si cele urbane. Fermierii din zonele rurale au fost tot mai expusi unor riscuri tot mai mari cum ar fi gripa aviara, dar resursele pentru a putea plati profesionistii din mediul urban lipseau. Clinicile din afara marilor orase au cazut in dezordine si chiar si un plan de asigurare medicala - echivalentul a 1$ a fost considerat prea scump de cetatenii chinezi.
Acum, China este in milocul unei reforme de sanatae majora care vizeaza rezolvarea tuturor acestor probleme. In timo ce reformele vor continua pana in 2020, exista si unele obiective imediate. Guvernul a platit 124 miliarde de dolari pentru a se asigura ca 90% din populatie sa beneficieze de asigurare de sanatate la sfarsitul anului 2011. Tara va construi, de asemena, 700.000 de clinici noi.
3. Cuba
In cadrul documentarului "Sicko" realizat in 2007, regizorul Michael Moore a luat cetateni americani in Cuba pentru a putea stabili un punct destul de dramatic cu privire la calitatea serviciilor de ingrijire pe care cetatenii le primesc acolo. In timp ce toti cetatenii - si toti turistii - au dreptul la tratament gratuit in Cuba, unii dintre critici sustine ca tipul si calitatea serviciilor medicale difera foarte mult pentru un cubanez tipic si un american, mai ales pentru unul care are o echipa de filmare dupa el (asa cum a fost cazul regizorului Michael Moore). Este, de asemenea, posibil ca statisticile incurajatoare din Cuba sa fie un pic manipulate. De exmplu, in timp ce Cuba promoveaza o rata scazuta a mortalitatii infantile, medicii din tara spun ca sunt incurajati sa efectueze un numar tot mai mare de avorturi, daca ceva este in neregula cu fatul in uter. Este, de asemenea, posibil ca medicii sa nu puna la socoteala copiii care au trait un timp foarte scurt, dar care s-au nascut vii.
Pentru ca sistemul de sanatate cubanez previne boala, tara nu cheltuie prea multi bani pentru a o trata. Cuba cheltuia numai 260 de dolari per persoana pentru asistenta medicala in fiecare an, in timp ce Statele Unite cheltuie mai mult de 6.000 de dolari.
2. Brazilia
La inceputul anilor 1980, cetatenii Braziliei au cerut o schimbare. Regimurile anterioare au lasat in urma un sistem de sanatate deplorabil si o noua reforma in acest domeniu era impetuos necesara. Cand tara a adoptat o noua Constitutie in 1988, serviciul universal de asistenta medicala a fost unul dintre principiile sale de baza.
In Brazilia exista, un sistem public si unul privat in domeniul sanatatii. Optiunea publica este fianatata de guvern, acesta primind fonduri din surse fiscale multiple, inclusiv din impozitele pe venit, proprietate si tranzactii bancare.
Cu toate acestea, coruptia este larg raspandita la nivel national, iar tara nu dispune de infrastructura de baza si personalul suficient pentru a oferi asistenta medicala in toate domeniile.
Ca uramre a acestei situatii, mai multe persoane folosesc sistemul de asigurare privat. Piata privata este regleamentata separat. Desi Brazilia a incercat sa creeze un sistem de sanatate universal in 1988, ea are inca un sistem care este impartit pe clase.
1. Rusia
Intr-un articol publicat in 2009, Rusia a fost numita in randul primelor patru cele mai grave sisteme de ingrijire a sanatatii din lume. In cadrul unui studiu efectuat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) Rusia a fost clasata pe locul 130 din 191 de state analizate, sistemul fiind unul cu mult mai sarac decat al unor tari mult mai putin industrializate sau dezvoltate. Cum poate o astfel de tara bogata sa stea atat de prost in ceea ce priveste Reforma in Domeniul Sanatatii?
Desi OMS recomanda ca tarile sa aloce un minim de 5% din cheltuielile totale pentru serviciile de sanatate, Rusia cheltuieste doar 3,4%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu